Caracteristicile centralelor hidroelectrice includ:
1. Energie curată: Centralele hidroelectrice nu produc poluanți sau emisii de gaze cu efect de seră și reprezintă o sursă de energie foarte curată.
2. Energie regenerabilă: Centralele hidroelectrice se bazează pe circulația apei, iar apa nu va fi consumată complet, ceea ce le face o sursă de energie regenerabilă.
3. Stabilitate ridicată: Resursele bogate de apă și debitul stabil fac ca producția de energie a centralelor hidroelectrice să fie relativ stabilă, potrivită pentru nevoile de alimentare cu energie pe termen lung.
În funcție de diferitele metode de construcție și de utilizarea energiei apei, centralele hidroelectrice pot fi împărțite în următoarele categorii:
1. Centrală hidroelectrică de tip rezervor: Prin stocarea apei într-un baraj, nivelul râului este controlat, iar căderea de înălțime este utilizată pentru a acționa o turbină hidraulică pentru generarea de energie.
2. Centrală hidroelectrică cu pompaj: În zonele de altitudine joasă, centralele hidroelectrice de tip rezervor sunt limitate de volumul de apă. Centralele hidroelectrice cu pompaj utilizează pompe pentru a pompa apa din locuri joase în locuri înalte și apoi generează electricitate prin principiul funcționării la nivelul coloanei de apă.
3. Centrală hidroelectrică mareomotrică: Utilizează fluctuațiile mareelor pentru a capta diferența de înălțime a nivelului apei și a genera electricitate sub acțiunea energiei mareelor.
4. Centrală electrică cu flux cu piston: Utilizează inundațiile, mareele și alte perioade de creștere a nivelului apei pentru a injecta rapid o cantitate mare de apă, generând electricitate rapid prin scăderea înălțimii într-o perioadă scurtă de timp pentru a satisface cererea temporară de energie electrică de vârf.
Pe scurt, centralele hidroelectrice sunt o sursă importantă de energie curată, cu caracteristici precum curățenia, regenerabilitatea și stabilitatea și sunt clasificate în funcție de metodele de construcție și de metodele de utilizare a energiei apei.
Există mai multe forme principale de baraje în centralele hidroelectrice:
1. Baraj gravitațional: Este un perete vertical construit din materiale precum betonul sau piatra, care susține presiunea apei prin gravitație. Barajele gravitaționale sunt în general relativ stabile, dar necesită mai multe materiale de construcție și o suprafață de teren mai mare. Caracteristica lor este că baza barajului este lată, iar partea superioară este îngustă, ceea ce este potrivit pentru situațiile în care ambele maluri ale văilor râurilor sunt susținute de fundații solide în rocă.
2. Baraj arcuit: Este un tip de baraj compus din pereți curbați, care dispersează presiunea apei printr-o structură arcuită. Atunci când se construiește un baraj arcuit, este necesar să se construiască mai întâi un cofraj temporar din lemn în formă de arc, apoi să se toarne beton peste acesta pentru a-l forma. Barajele arcuite sunt potrivite pentru zonele de canioane înguste și înalte, având avantaje precum ocuparea mai mică a terenului și performanța seismică bună.
3. Baraj din pământ-rocă: Este un tip de baraj format prin acumularea de sol și materiale rocioase, iar interiorul său adoptă măsuri anti-infiltrație pentru a evita scurgerile de apă. Barajele din pământ-rocă consumă o cantitate mică de ciment și alte materiale, dar durează mult timp pentru a finaliza solidificarea corpului barajului. Barajele din pământ-rocă sunt potrivite pentru zonele cu debit de apă relativ plat și teren muntos.
4. Baraj de deviere: Este o mică despărțitură folosită pentru a ghida curgerea apei, iar forma și structura sa sunt diferite de cele ale unui baraj. Barajele de deviere sunt de obicei construite în mijlocul râurilor pentru a devia apa către centrale electrice sau în scopuri de irigații. Barajul de deviere este în general mai jos, iar materialele utilizate sunt, de asemenea, relativ ușoare.
În general, diferite tipuri de baraje hidroelectrice au scenariile lor aplicabile, avantajele și dezavantajele lor. Alegerea tipului de baraj ar trebui să se bazeze pe condițiile geologice locale, condițiile hidrologice și climatice, precum și pe alte condiții reale.
Sistemul central al unei hidrocentrale include de obicei următoarele părți:
1. Rezervor: responsabil pentru stocarea surselor de apă și furnizarea apei necesare pentru producerea de energie.
2. Instalații de evacuare a apelor uzate: utilizate pentru a controla nivelul și debitul apei din rezervor, pentru a asigura funcționarea în siguranță a rezervorului și pentru a preveni apariția dezastrelor precum inundațiile.
3. Sistem de deviere: Introduceți apa din rezervor în unitatea de generare a energiei electrice pentru a genera electricitate. Sistemul de deviere a apei include echipamente precum priza de apă, canalul de admisie, conducta de presiune și supapa de reglare.
4. Grup electrogen: dispozitiv care transformă energia apei introdusă în energie electrică.
5. Sistem de transport: Electricitatea generată de grupul electrogen este transmisă utilizatorului.
6. Sistem de control: Un sistem care monitorizează, reglează și controlează funcționarea centralelor hidroelectrice, inclusiv sisteme de control automat, instrumente de monitorizare și sisteme de control computerizate.
Considerațiile pentru evaluarea activelor hidrocentralelor includ următoarele aspecte:
1. Amplasarea geografică a hidrocentralelor: Amplasarea geografică a hidrocentralelor este unul dintre factorii cheie care afectează valoarea lor. Pot exista diferențe semnificative în ceea ce privește mediul de piață și sprijinul politic cu care se confruntă hidrocentralele în diferite locații geografice, care trebuie luate în considerare pe deplin.
2. Parametrii tehnici ai hidrocentralelor: Capacitatea instalată, înălțimea apei, debitul și alți parametri tehnici ai hidrocentralelor afectează în mod direct capacitatea de generare a energiei electrice și beneficiile economice ale acestora și necesită o înțelegere cuprinzătoare și o evaluare științifică.
3. Situația conectării la rețea: Situația conectării la rețea a hidrocentralelor are un impact semnificativ asupra veniturilor din generarea de energie electrică și a costurilor de operare și este necesar să se ia în considerare pe deplin factori precum stabilitatea rețelei, lungimea liniei de transport și capacitatea transformatorului.
4. Managementul funcționării și întreținerii: Starea echipamentelor, starea de întreținere și înregistrările de producție în materie de siguranță ale centralelor hidroelectrice sunt indicatori importanți pentru evaluarea valorii acestora, fiind necesare inspecții și evaluări complete.
5. Situația politică și de reglementare: Mediul politic și de reglementare în care sunt amplasate centralele hidroelectrice va avea, de asemenea, grade diferite de impact asupra valorii acestora, în special în ceea ce privește sprijinul politic, cum ar fi politicile de subvenționare, stimulentele fiscale și conformitatea cu reglementările de mediu.
6. Situația financiară: Situația financiară a unei centrale hidroelectrice este unul dintre factorii importanți care îi afectează valoarea, inclusiv investițiile, finanțarea, costurile de exploatare, veniturile din generarea de energie electrică și alte aspecte.
7. Situația concurențială: Situația concurențială de piață în care sunt amplasate centralele hidroelectrice va avea, de asemenea, grade diferite de impact asupra veniturilor din generarea de energie electrică și a poziției lor pe piață. Este necesar să existe o înțelegere cuprinzătoare a mediului concurențial de piață și a situației principalilor concurenți.
În concluzie, evaluarea activelor hidrocentralelor trebuie să ia în considerare mai mulți factori, să analizeze în mod cuprinzător și să determine valoarea lor reală.
Data publicării: 06 mai 2023
