Producția de hidroenergie la scară mică (denumită hidroenergie mică) nu are o definiție și o delimitare consecventă a intervalului de capacitate în țările din întreaga lume. Chiar și în aceeași țară, în momente diferite, standardele nu sunt aceleași. În general, în funcție de capacitatea instalată, hidroenergia mică poate fi împărțită în trei grade: micro, mică și mică. Unele țări au un singur grad, iar altele sunt împărțite în două grade, care sunt destul de diferite. Conform reglementărilor actuale din țara mea, cele cu o putere instalată mai mică de 25.000 kW sunt numite hidrocentrale mici; cele cu o putere instalată de cel puțin 25.000 kW și mai puțin de 250.000 kW sunt hidrocentrale medii; cele cu o putere instalată mai mare de 250.000 kW sunt hidrocentrale mari.
Tehnologia hidroelectrică la scară mică Tehnologia de conversie a energiei cinetice din apă în alte forme de energie este un proces bine stabilit și a fost utilizat eficient timp de secole pentru a genera electricitate. Prin urmare, a devenit unul dintre principalele mijloace de generare a energiei electrice în multe țări, în special în unele țări mai puțin dezvoltate din Africa, Asia și America de Sud. Tehnologia a început la scară mică și a deservit mai multe comunități din apropierea generatoarelor, dar pe măsură ce cunoștințele s-au extins, a permis generarea de energie electrică la scară largă și transportul la distanță lungă. Generatoarele hidroelectrice la scară mare utilizează rezervoare vaste care necesită construirea de baraje speciale pentru a controla fluxul de apă, necesitând adesea utilizarea unor suprafețe mari de teren în acest scop. Drept urmare, au existat îngrijorări tot mai mari cu privire la impactul unor astfel de dezvoltări asupra mediului și ecosistemelor. Aceste preocupări, împreună cu costul ridicat al transportului, au readus interesul pentru producția de energie hidroelectrică la scară mică. Inițial, în etapele incipiente ale dezvoltării acestei tehnologii, generarea de energie electrică nu era scopul său principal. Energia hidraulică este utilizată în principal pentru a efectua lucrări mecanice pentru a îndeplini sarcinile preconizate, cum ar fi pomparea apei (atât alimentarea cu apă menajeră, cât și irigațiile), măcinarea cerealelor și operațiunile mecanice pentru activități industriale.
Hidrocentralele centralizate la scară largă s-au dovedit a fi costisitoare și dăunătoare mediului, perturbând echilibrul ecosistemelor. Experiența ne spune că acestea sunt sursa principală a costului ridicat de transport și a consumului ridicat de energie electrică rezultat. În afară de asta, în Africa de Est nu există aproape niciun râu care să poată susține în mod durabil și constant astfel de echipamente, dar există câteva râuri mici care pot fi utilizate pentru producerea de energie electrică la scară mică. Aceste resurse ar trebui utilizate eficient pentru a furniza energie electrică gospodăriilor rurale dispersate. Pe lângă râuri, există și alte modalități de a obține energie electrică din resursele de apă. De exemplu, energia termică a apei de mare, energia mareelor, energia valurilor și chiar energia geotermală sunt toate surse de energie pe bază de apă care pot fi valorificate. Cu excepția energiei geotermale și a energiei hidroelectrice, utilizarea tuturor celorlalte surse de energie legate de apă nu a avut niciun impact semnificativ asupra sistemului global de alimentare cu energie electrică. Chiar și energia hidroelectrică, una dintre cele mai vechi tehnologii de generare a energiei, bine dezvoltată și utilizată la scară largă astăzi, reprezintă doar aproximativ 3% din producția totală de energie electrică la nivel mondial. Potențialul energiei hidroelectrice ca sursă de energie este mai mare în Africa decât în Europa de Est și comparabil cu cel din America de Nord. Din păcate, chiar dacă continentul african este lider mondial în ceea ce privește potențialul hidroenergetic neexploatat, mii de locuitori încă nu au acces la electricitate. Principiul de utilizare a energiei hidroelectrice implică transformarea energiei potențiale conținute în apa din rezervor într-o energie cinetică în cădere liberă pentru lucru mecanic. Aceasta înseamnă că echipamentul care stochează apa trebuie să fie deasupra punctului de conversie a energiei (cum ar fi un generator). Cantitatea și direcția curgerii libere a apei sunt controlate în principal prin utilizarea conductelor de apă, care direcționează fluxul de apă către locul unde are loc procesul de conversie, generând astfel electricitate.1
Rolul și importanța hidroenergiei mici Industria energetică este principala industrie a economiei naționale. Energia este, de asemenea, o problemă presantă în țara noastră astăzi. Electrificarea rurală este un aspect important al modernizării agriculturii, iar resursele hidroenergetice mici ale națiunii reprezintă, de asemenea, o sursă bună de energie pentru furnizarea de electricitate rurală. De-a lungul anilor, cu sprijinul nivelului statal și local, au fost mobilizate diverse forțe, gestionarea apei și producerea de energie electrică au fost strâns integrate, iar afacerile de producere a hidroenergiei la scară mică au cunoscut o dezvoltare viguroasă. Resursele hidroenergetice mici ale țării mele sunt destul de bogate. Conform studiului privind resursele hidroenergetice rurale (10 MW ≤ capacitate instalată la o singură centrală ≤ 50 MW) organizat de stat, cantitatea dezvoltabilă de resurse hidroenergetice rurale din țară este de 128 de milioane de kW, din care se analizează cantitatea dezvoltabilă de resurse hidroenergetice mici (peste 10 MW). Capacitate instalată la râu și 0,5 MW ≤ capacitate instalată la o singură centrală
Data publicării: 15 septembrie 2022
